,

Buna gandule. Te asteptam. Stiam ca vei veni.
Te privesc in toata splendoarea ta.
Ce doresti de la mine? Care este scopul aparitiei tale?
De ce nu ai venit singur, ci ai ales sa vii inconjurat ....
De ce ti-e frica?
Asta e menirea ta, sa imi apari o clipa pentru a avea obiect de contemplare?
Sau ma inviti sa alerg impreuna cu tine?
Te-am pastrat, te-am admirat, am alergat impreuna,
acum trebuie sa te las sa pleci.
Asa e in viata. Oare gandurile unde dispar? Dispar vreodata?
Ramane ceva dupa ce gandurile dispar?
Pot oare gandurile sa dispara?
Daca raspunsul este da, atunci si memoria dispare si nu putem descrie ceea ce ramane.
Daca gandurile care ne pastreaza
granitele dispar, atunci in sfarsit apare unuinea cu totul.

Am atasat azi cateva ilustratii din cartea Scihmb de ganduri-un proiect la care lucrez
de ceva vreme sper sa va placa!