luni, 27 iulie 2009
Într-o lume din ce în ce mai haotică ,aflată mereu în mişcare , o lume în care virtuţiile morale sunt pe cale de dispariţie , o lume meschină ,preocupată de interese mărunte, simt uneori nevoia de a mă opri şi de a medita la trecut – prezent –viitor.
Mă gândesc la greşelile făcute şi pe care nu le mai pot repara ,mă gândesc la ocaziile avute şi pe care le-am ratat ,acum mă gândesc dacă tot ce scriu e bine dar în aceelaşi timp gândul îmi zboară la ziua de mâine,la viitor.
Fiecare dintre noi avem un timp personal ,noi trăim timpul, ni-l asumăm.Timpul este legat de sentimentul propriei noastre existenţe .Suntem noi înşine ,ne schimbăm şi vedem cum toate care ne înconjoară se nasc ,se transformă şi pier. Bucuria ,suferinţa şi lucrurile mărunte de zi cu zi schimbă mersul timpului, făcându-l imperceptibil sau fără de sfârşit.Noi trebuie să filtrăm aceste sentimente,şi să încercăm ca din această lume să alegem lucrurile cu adevarat preţioase.
Proiectul meu este format din:
- carte de artist (autor)-realizată sub forma unui cub ,în care aş dori să îmi arhivez propriul meu timp, propriile amintiri.Această carte porneşte de la tema jurnalului.
- Pe un perete aş dori să realizez o lucrare modulară reprezentând un calendar virtual alcătuit din 12 panouri, dimensiunea finală a lucrării fiind de 2.80/2.80m. Aceste panouri conţin miniaturi ,realizate în texnică mixtă .Miniaturile de pe panou pornesc de la ideea de fragment din jurnal, pagini desprinse din jurnal. .Aceste fragmente vor fi aşezate una lângă alta precum zilele în calendar.
Cartea cubică poate reprezenta şi un jurnal. Jurnalul te duce la contemplare, la vise, la trăiri ,la sentimente .Eu l-aş numi ce-a de-a doua inimă a noastră,o inimă spirituală.. Cartea este alcătuită din 4 jurnale.Aceste jurnale sunt împărţite pentru fiecare perioadă a vieţii omului.
- Primul volum este Jurnalul Copilăriei. Viaţa pământească începe cu copilăria, după care începem să înţelegem ce este viaţa, de ce trăim pe pământ, cu încetul se dezvoltă caracterul nostru.
- Al doilea volum este Jurnalul Tinereţii. Tinereţea este caracterizată prin putere ,fortă, nebunie, impevizibil, dragoste, pasiune,distracţie.E perioada în care crezi că tot e al tău, perioada în care orice e posibil şi nimic nu-ţi stă în cale.
- Al treilea volum este Jurnalul Maturităţii. Maturitatea este perioada când omul deja s-a format şi începe drumul dificultăţilor ca să ajungă la un ideal.Acest ideal persistă în mintea fiecărui om şi fără dânsul omul nu ar putea supravieţui.
- Al patrulea volum este Jurnalul Bătrâneţii. Bătrâneţea este ultimul nivel pe care timpul l-a programat pentru omenire.Aici omul întâmpină cele mai mari dificultăţi ale vieţii. În această perioadă idealurile puse în faţa maturităţii, se schimbă radical.
Ilustraţiile din interiorul cărţii au legătură cu viaţa cotidiană ,fiind realizate în tehnică mixtă (colaj ,tuş, acuarelă ) Imaginile conţin bucăţi din cotidian , de exemplu: cartele telefonice,facturi, fragmente din reviste,poze de familie, cărţi de vizită chiar fragmente din propriile lucrări.
Toate aceste fragmente pot avea valoare emoţională .Dacă pentru alte persoane acestea reprezintă nişte banale bucăţi de hârtie, mie, acestea îmi aduc aminte de diverse etape din viaţa mea.
CE DORESC SĂ TRANSMIT PRIN ACEST PROIECT ? – e foarte important ca odată cu scurgerea timpului să nu ne uităm adevărata identitate, să nu renegăm relaţiile cu stramoşii.
Trebuie sa încercăm să iesim din monotonia timpului , să nu ne lăsăm furaţi de viteza acestei lumi haotice, să descoperim adevăratele bogăţii ale vieţii, şi să le transmitem viitoarelor generaţii .
JURNALUL BĂTRÂNEŢII
“Nu ştiu de ce, dar timpul le-a aranjat astfel de la bine la rău, de la minor la major .Răspunsul la această întrebare îl ştie doar el.”
Cu toţii ne îndreptăm într-acolo., către timpul în care ochiul nu va mai fi ager, mintea nu va mai sclipi, mâinile nu vor mai avea precizia de odinioară, picioarele nu vor mai fi aşa sprintene. Ne facem din ce în ce mai mici în noi înşine, lasând în spate măreţia anilor de odinioară.
"Dacă bătrânţea este un semn de înţelepciune şi de virtute ,dacă în China bătrânii s-au bucurat întotdeauna de respect aceasta se datorează faptului că sunt o prefigurare a longevităţii un tezaur de experienţă şi de reflecţie care nu constituie decât o imagine imperfectă a nemuriri .”
Jurnalul Bătrâneţii – este ultimul volum din Jurnal amprenta timpului. Este jurnalul care încheie ciclul de lucrări. Cred că este jurnalul pe care nimeni nu ar dori să ajungă să-l complecteze ,dar care fie că vrem sau nu, toţi vom ajunge să cunoaştem şi aceast fragment al vieţii.
Jurnalul este realizat în întregime din hârtie manuală .Acesta conţine aproximativ 150 de pagini.
"Doamne, Tu ştii mai bine chiar şi decât mine că am început să îmbătrânesc.
Te rog fereste-mă să devin prea plicticos în vorbire crezând ca eu am soluţia cea mai bună pentru toate problemele din toate discuţiile.”
Nu mă lăsa să cred că este datoria mea să mă amestec
în toate situaţiile tuturor cunoscuţilor.
Învaţă-mă sfânta lectie că s-ar putea să mă mai înşel şi eu.
Fă-mă întelept, dar nu acru; săritor, dar nu dominant;
demn, dar nu arogant, căci aş vrea, Doamne, să-mi pot
păstra măcar câţiva prieteni până la capăt."
Învaţă-mă , Doamne arta de a îmbătrâni frumos...!!!
JURNALUL COPILĂRIEI
„Copilăria singurul paradis pierdut”
„ Copilăria , o lume aparte ,pentru noi o lume ciudată pentru cei care fac parte din ea ,dimpotrivă una reală şi plină de armonie”.
Fiecare copil formează lumea lui după fantezia lui, care este creată datorită personalităţii copilului. Copilăria este un tărîm magic.Nu ştii cînd şi unde începe şi cînd şi unde se termină .Ne trezim doar că nu mai suntem copii ,uneori fără să fi trăit pe deplin.Ea este o lumea fermecată duioasă , în care orice se poate întîmpla.
Fiecare culoare influenţează şi crează un sentiment în om. Fără culori lumea noastră ar deveni una foarte monotonă. Nu degeaba are fiecare lucru, animal, plantă, om ,o culoare specifică.
Ilustraţiile sunt realizate în tehnică mixtă, am folosit carioci ,creioane colorate,cerate, tempera ,acuarelă, tuş,.materiale folosite în principal de copii.Textul este folosit mai mult ca limbaj plastic.În cadrul acestui jurnal am notat citate despre copilărie , gânduri proprii , amintiri, lucruri care mi-au marcat copilăria.Am pornit de la nişte mâzgălituri, de la desene abstracte, ajungând până la un desen detaliat, ilustrativ, încercând astfel să obţin o ierarhizare a perioadelor.
„Cândva desenam ca un adult. Dar mi-a luat o viaţă întreagă să pot desena ca un copil...” P. Picasso