JURNALUL BĂTRÂNEŢII
“Nu ştiu de ce, dar timpul le-a aranjat astfel de la bine la rău, de la minor la major .Răspunsul la această întrebare îl ştie doar el.”
Cu toţii ne îndreptăm într-acolo., către timpul în care ochiul nu va mai fi ager, mintea nu va mai sclipi, mâinile nu vor mai avea precizia de odinioară, picioarele nu vor mai fi aşa sprintene. Ne facem din ce în ce mai mici în noi înşine, lasând în spate măreţia anilor de odinioară.
"Dacă bătrânţea este un semn de înţelepciune şi de virtute ,dacă în China bătrânii s-au bucurat întotdeauna de respect aceasta se datorează faptului că sunt o prefigurare a longevităţii un tezaur de experienţă şi de reflecţie care nu constituie decât o imagine imperfectă a nemuriri .”
Jurnalul Bătrâneţii – este ultimul volum din Jurnal amprenta timpului. Este jurnalul care încheie ciclul de lucrări. Cred că este jurnalul pe care nimeni nu ar dori să ajungă să-l complecteze ,dar care fie că vrem sau nu, toţi vom ajunge să cunoaştem şi aceast fragment al vieţii.
Jurnalul este realizat în întregime din hârtie manuală .Acesta conţine aproximativ 150 de pagini.
"Doamne, Tu ştii mai bine chiar şi decât mine că am început să îmbătrânesc.
Te rog fereste-mă să devin prea plicticos în vorbire crezând ca eu am soluţia cea mai bună pentru toate problemele din toate discuţiile.”
Nu mă lăsa să cred că este datoria mea să mă amestec
în toate situaţiile tuturor cunoscuţilor.
Învaţă-mă sfânta lectie că s-ar putea să mă mai înşel şi eu.
Fă-mă întelept, dar nu acru; săritor, dar nu dominant;
demn, dar nu arogant, căci aş vrea, Doamne, să-mi pot
păstra măcar câţiva prieteni până la capăt."
Învaţă-mă , Doamne arta de a îmbătrâni frumos...!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu